«
»


Un înger mare cade peste noi…

Scris la 12 mai 2008

Ne-acopere şi sufletul şi casa,

Lin sfîşîindu-şi pieptul în mătasa

Pologului sub care zacem goi,

Neştiutori de griji şi de păcate,

Prinşi unu-n laţul dulce-al celuilalt;

Un înger mare cade din înalt

Şi o tristeţe parcă ne străbate,

Că trebuie să ducem greutatea lui,

Atît de pură, de nepricepută,

Cu trupurile noastre amărui,

Cum ţine un izvor botul de ciută

Pe ape clare tremurînd în unde

Ce prundurile mai le-arată, mai le-ascunde… 

1 comentariu »

tupeistu:

Un final superb! Imi place teribil de mult!

12 mai 2008 | 14:38
Lasa un comentariu

Comentariu