«
»


Versuri cu năduf…

Scris la 16 mai 2009

Ranchiuna voastră flască n-ajută la nimic.

Învîrt, mereu mai dulce, în pulberi titirezul,

Zarul îmi cade-n șase, ca boabele din spic,

Gustos și plin de lapte mi-e-n portocale miezul.

De cît rahat vi-e-n suflet, vă iese și pe gură

Și pe urechi, cu crieri amestecat urît,

Și laba vă mînjește scriptura c-o fiertură

De moi sudori ce locul împute, porci cu rît

Scurmînd pe brînci în troace umplute cu lături;

Muscoi lascivi în coada vre unei iepi la menstră

Sînteți deopotrivă, sub cerul de azur

Greu putrezind la margini ce-ating buba terestră!

     Vai! în călduri de streche, goniți împuținați

     De fierea împroșcată prin grosul vostru maț

     Și scărpinați, chelbi, jegul de aspre bălării,

     Cinstind iasmele grele ale luxurii vii…

Lasa un comentariu

Comentariu