«
»


Zilele incerte de început de săptămînă…

Scris la 28 octombrie 2008

Obișnuit, sînt tentat să iau de la capăt vreun scriitor care mi-a plăcut mult ( Proust, Cehov, Tolstoi – un liman al tuturor neplăcerilor cotidiene). Pe Dostoievski îl citesc în cheia romanelor mustind de humor negru, neîntunecat de subiectele prăpăstioase, căutînd doar absurdul situațiilor și migala cu care sînt descrise… Nabokov e un încîntător loc de lungi reverii pe marginea personajelor feminine, textul se desfoliază la infinit ca un trandafir ciudat, cu petale cărnoase și clasificate voluptuos… Gogol merge împreună Turgheniev, femeile celui de-al doilea mirosind viu, tulburător, între sufletele moarte ale primului… Și picurînd cîte un roman de Virginia Woolf, mai ales „Orlando”, o bijuterie clătinată-n palmă… Sau un Sade meticulos, aproape științific în derularea febrilă a plăcerilor studiate cu de-amănuntul în izolarea închisorilor lui…

8 comentarii »

V.:

Nabokov „al meu” – mă refer, adică, la ultimele romane citite atent, mult mai atent decît citeam acum cîţiva ani – îmi oferă aproape numai personaje masculine, atent construite, oglindite şi reoglindite în ele însele şi-n cei din jurul lor. Oglinzile astea sînt precise: nu arată nimic în plus, totul e acolo unde trebuie să fie.
Textul îmboboceşte la recitire!
Iată, personajul principal minte, minte de îngheaţă apele; te întorci cîteva capitole, să te convingi, ai reţinut bine, aşa e? Aşa e! Ha, ha! Parcă ai dat lovitura la bursă. Cînd nu te aştepţi, iar şi iar sunetul cîştigător… Cam aşa e Nabokov „al meu”. :smile: Din păcate, pe Dosto îl cam smotoceşte!… Dar o face cu artă.

28 octombrie 2008 | 18:48
Lavinia:

Cica Virginia Woolf este de neintrecut prin romanul ei Spre Far. Nu am apucat sa-l citesc, dar sunt curioasa. Mi-ati facut pofta si cu acest Orlando…

Pacat ca nu am mai mult timp sa dedic lecturii.

28 octombrie 2008 | 19:25

@ V.: De, fiecare cu ale lui! Eu m-am fixat pe „Lolita” și pe „Ada sau ardoarea”. Acum recitesc pe ultima și sînt încîntat de lentoarea acțiunii, de textul țesut cu răbdare, parcă ar fi timp încă o sută de ani de scris și de tot scris. Iar amănuntele frazei mă bucură, îmi face poftă să construiesc și eu din cuvinte… Cît despre chestia cu Dosto, cred că se înșeală… Uite, Humbert Humbert e , de fapt, destul de dosoiewskian!

29 octombrie 2008 | 6:23
V.:

Textul e ţesut din rescrieri, rescrieri. Nabokov scria de după-amiaza pînă în zori, aşezat pe un pat în camera lui – mereu a avut dormitor separat de Vera -, cu manuscrisul pe genunchi. Apoi revenea pe text pînă ce, în cazul unor romane, era atît de mult tăiat încît nici un cuvînt iniţial nu mai supravieţuise. Sînt sigură că lui Nabokov i-ar fi plăcut să scrie pe computer!

29 octombrie 2008 | 9:22

@ V. : Curios, și cînd dormea, de fapt, Nabokov?

29 octombrie 2008 | 13:21
V.:

De pe la 4, 5 dimineaţa. Cînd alţii se trezesc! Cel puţin în perioada berlineză. Apoi s-au mai schimbat lucrurile. Oricum, se schimbase şi fusul orar… :smile:

29 octombrie 2008 | 13:59

” …un roman de Virginia Woolfe…”
si totusi cred ca e Virginia Woolf…daca asta are vreo importanta.

30 octombrie 2008 | 19:36

@ d.spin : Are, cum să nu! Am corectat.

30 octombrie 2008 | 19:45
Lasa un comentariu

Comentariu